Blog

Aici se pot citi ultimele noutăți din ceea ce se petrece la Cămara din Totești

Cum recunoști un producător autentic?

Șase întrebări simple la care orice producător autentic trebuie să poată să răspundă.

Artizanatul înseamnă mai mult decât lucru de mână făcut într-un atelier. Fiecare produs finit are în spate o poveste, o poveste reală, o proveste trăită, și nu imaginată. Motivația unui producător autentic este ca o convulsie creatoare, alergică la compromis.

Să vrei să vinzi mai mult decât poți produce e ca și cum ai lua credibilitate cu împrumut și ai plăti dobândă din naivitatea omului în fața căruia te prezinți. O caricatură capitalistă desenată cu lăcomie. Așa cum nu orice pictură este artă, nici orice produs nu e artizanat, și farsorii se deconpsiră singuri, prin discursul lor lipsit de fond. Autenticul trebuie să răspundă la toate întrebările simple: Ce, de ce, cum, când, unde, și, cel mai important, cine?

Cămara din Totești

DSC_5868

Cine?

Carmen a început acum câțiva ani să-și aducă aminte de rețetele pe care mama, mătușile și bunica ei au învățat-o când era copilă. Având o înclinație nativă înspre a închega dulcețuri și a da gust sosurilor dintr-o-nvârtitură de lingură vânătorească, și-a adus aminte că în micuțul sat ardelenesc în care s-a născut, oamenii nu făceau risipă de resurse și foloseau tot ce aveau pe lângă casă. Ceea ce produceam în plus față de ceea ce aveam nevoie am început să oferim familiei și prietenilor apropiați, dar cu timpul cercul de doritori s-a mărit. Paula este fiica lui Carmen. Deși a trăit mare parte din viața ei de adult în oraș, dragul de obiceiurile copilăriei a atras-o înapoi în sânul satului. Pasiunile pentru natură, gătit, grafică, fotografie și cuvânt  s-au așezat, cărămidă cu cărămidă, peste inițiativa mamei ei, și astfel a luat ființă Cămara din Totești. Pentru că dragul de bun și bine este molipsitor, Geta, o prietenă din satul vecin, a început să pună valoare peste munca fetelor. Ea se îngrijește an de an de grădina ei deja consacrată, grădina Getei, un loc ordonat de unde rotunjim sursa noastră de fructe și legume, asupra cărora nu se intervine prin metode artificiale, chimice.

IMG_6599

Am primit ajutor prețios și din partea prietenilor din țară și de peste hotare, prin acțiuni de voluntariat. Am ieșit împreună la cules, am pregătit fructele pentru procesare, am dat cu bidineaua, am pus rigips și-am lipit etichete.

Ce?

Procesăm legume, fructe și plante aromatice din grădinile și livezile noastre, din flora spontană a Țării Hațegului și din munții Retezat.

IMG_7937

Cum?

În fiecare an, în acel moment în care primăvara își face simțită prezența prin culori, parfum și arome, începem să ne îngrijim de grădini și livezi. Ieșim la cules de muguri de brad, flori și plante aromatice, din care facem siropuri, dulceață și ceai. Inspirația ne vine din specificul sezonului și din ceea ce ne oferă natura. Către toamnă ceaunul se încinge aprig. Avem belșug de fructe și legume, iar după ce zacusca și murăturile sunt gata, începem să pregătim coșulețe cadou pentru sărbătorile de iarnă. Când dă zăpada, ne strângem lângă foc, ca să ne gândim ce-a fost bine și ce putem îmbunătăți. Acum producem cât putem culege și îngriji, dar cu timpul vrem să alăturăm inițiativei noastre și alte grădini din comunitate, ca sursă de fructe și legume de calitate.

Când?

Inițiativa noastră s-a născut în anul 2014 și de atunci creștem organic din fonduri proprii și prin acțiuni de voluntariat, fără infuzii artificiale de capital.

Unde?

DSC_6280a

Bucătăria și cămara noastră se află în Țara Hațegului, satul Totești, județul Hunedoara, la poalele munților Retezat.

De ce?

IMG_4670

Am început prin a procesa resursele pe care le aveam la îndemână în timpul pe care îl aveam în plus, motivați fiind de dorința de a nu face risipă. Cu timpul ne-a venit ideea că din ceea ce putem crește și culege din jurul casei se poate trăi bine, fără a ne mai vinde timpul într-un mediu de compromis. Acest proces este unul progresiv. Mirajul “și-a dat demisia și s-a mutat la sat” este tentant, dar neverosimil. Este vorba de multă muncă și de un proces de încercare și eșec, din care se învață continuu. Pe termen lung, intenționăm să implicăm și să ne implicăm activ în comunitatea în care trăim. De aceea, identitatea noastră vizuală nu este “Cămara din Totești” ci “Produse fără conservanți din Țara Hațegului”.

ImprimirLa fel cum economia solidară pornește de la nevoie și resursă, și nu de la cerere și ofertă, așa și artizanatul pornește din nevoia omului de a-și transforma ideile în lucru de mână. Artizanatul încetează atunci când meșterul începe să producă ce se cere, pentru că atunci motivația lui se mută din interior în exterior. Devine susceptibilă la compromis și sugrumă autenticul.

Cine a spus că în post nu se mănâncă bine?

Fie că ținem post din considerente religioase, de sănătate ori pentru că am ales să fim vegani, această practică are efecte benefice dovedite asupra bunăstării organismului și psihicului nostru, dar și asupra mediului.

Într-un film documentar realizat de către BBC în 2013, Michael Mosley face o călătorie prin lumea postului alimentar. Experimentând mai multe practici, de la post negru, la regim frugivor (bazat în totalitate pe fructe), ajunge la concluzia că nu este nevoie să ne supunem unor diete extreme pentru a fi sănătoși. Este suficient ca, periodic,să ținem post alimentar. Care sunt beneficiile? Stabilizează factorul de creștere de tip insulinic (responsabil pentru apariția anumitor tipuri de cancer), reglează glicemia, stabilizează nivelul de grăsime corporală, reduce nivelul colesterolului. Cu alte cuvinte, postul diminuează predispoziția către îmbolnăvire.

Pe lângă beneficiile asupra corpului nostru, reducerea consumului de carne și alte alimente de proveniență animală, are un impact uriaș asupra mediului. Conform unui raport publicat de Worldwatch Institute , peste 51% din gazele cu efect de seră provin din creșterea animalelor la nivel macro industrial.

Dacă postim, asta nu înseamnă că mâncăm toată ziua cartofi fierți și pâine prăjită cu sare. Și, dacă nu mâncăm alimente de origine animală, asta nu înseamnă că nu ne oferim toate nutrimentele de care avem nevoie. Împărtășim cu voi câteva preparate de care ne-am bucurat noi în săptămâna aceasta.

Soia la cuptor cu tocăniță de mazăre.

Pic 1

 

Opărim șnițelul de soia (avem grijă să cumpărăm preparate din soia nemodificată genetic), după care îl stropim cu ulei de măsline, adăugăm sare, piper și alte condimente după gust, și îl punem în tavă la cuptor. Călim o ceapă, adăugăm morcovul tăiat rondele și puțină apă (numai cât să acopere morcovul). Lăsăm la fiert până când morcovul devine fraged și adăugăm mazărea. După ce legumele sunt suficient de înăbușite, ca să evităm să adăugăm făină pentru a lega sosul, luăm un polonic din compoziție și îl băgăm la blender. Pasta obținută se adaugă în cratiță, după care punem mărar proaspăt, după gust.

Pastă de fasole cu chimen, castraveți murați și ceapă ușor călită.

IMG_3211

 

Fasolea se lasă la înmuiat peste noapte, după care se fierbe în apă cu sare. Avem grijă să schimbăm apa cel puțin o dată. După ce este suficient de fiartă, se bagă la blender cu puțină apă, ulei de măsline, sare și piper. Noi am adăugat și condiment Garam Masala, dar, dacă nu aveți la îndemână, puteți folosi praf de coriandru, de ghimbir și puțină nucșoară. În pasta obținută se pun semințe de chimen și se servește cu castraveți murați și ceapă ușor călită.

Tofu la grătar cu piure de țelină, servite cu frunze de spanac, roșii și usturoi călite ușor în ulei de măsline.

IMG_3327

 

În cazul în care nu aveți tigaie tip grill, puteți să așezați feliile de tofu pe foaie de copt, direct pe grilajul de la cuptor. Aveți grijă să preîncălziți cuptorul. Curățăm țelina și o tăiem în bucăți, fierbem în apă cu sare , după care se bagă la blender cu ulei de măsline, sare și piper. Frunzele de spanac se rumenesc ușor în puțin ulei. Adăugăm usturoi și, la final, aruncăm câteva jumătăți de roșii cherry. Avem grijă să oprim focul înainte ca roșiile să se înmoaie prea tare.

Legume coapte, servite cu sos de avocado.

IMG_3346

 

Legumele se pun la copt în coajă. Sfeclă roșie, cartofi și morcovi. După ce legumele sunt coapte, se curăță de coajă, se taie în bucăți mari și se stropesc cu ulei de măsline și condimente. Folosim blenderul ca să mărunțim miezul de avocado (după preferințe se poate lăsa până când devine pastă), adăugăm ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare și piper.

Somon la cuptor și garnitură de broccolli.

IMG_3355

Pentru că ieri am avut dezlegare la pește, am gătit somon la cuptor. Stropim bucățile de pește cu puțin ulei, condimentăm după gust și băgăm la cuptor. Broccolli se pune la fiert în apă cu sare și avem grijă să îl scoate înainte să se inmoaie prea tare. Vrem să fie puțin crocant. Următoarea dezlegare la pește este în Duminica Floriilor.

Acestea sunt doar câteva exemple. Mai sunt o sumedenie de ingrediente care pot fi folosite în perioadele de post. Ciuperci, conopidă, dovlecel, cartofi dulci, năut, fasole roșie, vinete, gulii etc. Nu uităm să ne hidratăm corespunzător, să mâncăm susan cu miere pentru a ne aduce aportul necesar de calciu și avem grijă să nu ne îmbuibăm cu pâine.

Să aveți spor în tot ceea ce faceți!

Prețul unui produs artizanal este o responsabilitate și nu un câștig

Știi cum recunoști un produs artizanal? Are o poveste în spate, o poveste reală și oameni care nu-s plătiți ca să povestească.

A stabili prețul unui astfel de produs este o responsabilitate, nu un privilegiu sau un câștig. Gastronomia pleacă din sămânță. Lucrăm pământul, plantăm, plivim, curățăm, udăm, facem tot ceea ce ține de noi și apoi lăsăm natura să-și urmeze cursul, cu buna știință că s-ar putea ca nici să nu apucăm vreun rod de-o fi secetă sau de-o ploua cu mană.

Ne îngrijim de livadă cum putem mai bine, urcăm pe munte la cules de fructe și muguri, ne băgăm printre mărăcini, ne zgâriem pe mâini, mai stăm puțin c-am obosit. Alegem roadele care-or fi mai frumoase, ne-ngrijim de bucătărie să fie curat ca-n farfurie, fierbem, amestecăm, gustăm, sterilizăm borcanele, ne mai supără capacele că nu-s toate bune, mai luăm o dată la număr și bagăm la dunst. Acum avem produsul, dar nu finit, pentru că mai avem de făcut etichete și de pus capișoane.

A stabili prețul unui produs este o responsabilitate față de cel care cultivă, față de cel care culege, față de cel care prepară și cel care se-ngrijește de gospodărie.

De cealaltă parte este responsabilitatea față de cel care cumpără. Toată lumea ar trebui să aibă acces la hrană de calitate, nu ar trebui să fie un lux sau un privilegiu.

Nu este corect să comparăm prețul unui produs artizanal cu cel al unui produs industrializat. Haideți să nu mai facem asta. Nu este corect să umflăm prețul mâncării pentru că e “bio”, „eco”, „tradițional”, „vegan” sau alte etichete la modă. Haideți să nu mai facem asta. Cu siguranță ne putem întâlni undeva la mijloc, într-un spațiu etic și de cooperare.

Experienţa Vintage Bazaar

Photo credit: Paula Bora
Felii de roşii cu busuioc şi usturoi în suc propriu, ardei iute în ulei de floarea soarelui, sâmburi de migdale în miere de salcâm, biscuiţi vegani şi licoare din petale de mac sălbatic. Dulceaţă din flori de iasomie, tocăniţă de hribi, sirop din conuri de jneapăn şi pastă de roşii cu gogoşar şi măr ras. Toate aceste bunătăţi din Cămara din ToTeşti au umplut coşurile vizitatorilor Bazaarului de pe malul Begăi încă de la primele ore ale dimineţii de sâmbătă.

Photo credit: Mihai Toth
Ne-am ancorat pentru a face un nou popas în portul artelor timişorene, aşa cum se pare că ne-a intra în obişnuinţă, pentru a doua oară în acest an. Decor de toamnă, flori, cercei pictaţi în acuarelă, coliere din creioane colorate, uleiuri, turiţe din plante, designeri locali, obiecte vintage, toate aceste elemente au alcătuit o geometrie organică la fel de autentică precum aceea întalnită spontan în natură. Ai fi spus că au fost proiectate de acelaşi arhitect.
Fetele Charmoiselle încep să se alinieze ordinii negrăite care se instalează încă de la primele ore pe vaporul de pe malul Begăi. Da, aşa se întâmplă de obicei, e un fel de energie maternă, ca o căldare care te aşteaptă să te bălăceşti în atmosfera care se formează, se aşează clipă peste clipă, mişcare peste mişcare, cuvânt peste cuvânt, culoare peste culoare, pentru ca în final, totul să fie perfect.

Photo credit: Mihai Toth
Standul este pregătit, primii paşi încep să scârţâie odată cu podeaua din lemn şi din depărtare se aude deja roata norocului care se învârte cu conştiinciozitate alegându-şi victimele modei vintage, spiţă cu spiţă. A început!
Totul este frumos gândit astfel că, odată intrat, nu ai cum să nu fi cucerit. Nimeni nu te invită la cumpărături impulsive, fiecare artizan îşi păstrează atuurile pentru momentul de după ce vizitatorul a decis deja să îşi deschidă săculeţul cu galbeni, ca parte a experienţei post vânzare, pentru că fiecare produs trebuie să vorbească de la sine, să îşi exprime intrinsec valoarea. Noi nu suntem comercianţi, suntem creatori şi Vintage Bazaar nu este un loc care încearcă să te convingă să îţi umpli geanta cu obiecte ci caută să construiască experienţe şi să creeze legături sincere. Noi ştim că fiecare borcănel, fiecare colier, fiecare brăţară au fost create pentru cineva anume şi acel cineva îşi va găsi drumul către ele. Este o lege nescrisă a Bazaarului, fiecare vizitator trebuie să plece mulţumit, mai relaxat decât a intrat şi musai cu un zâmbet pe buze.
Muzica! Acorduri de jazz se răsfaţă printre piese alternative, specifice muzicii de lounge. Clasicii ne invită să ne aducem aminte şi contemporanii ne spun să nu uităm să fim rebeli, pentru că revoluţia nu se discută, revoluţia se trăieşte şi Vintage Bazaar ne învaţă să păstrăm respectul pentru cele ce au fost şi să învăţăm să creştem odată cu cele ce sunt astăzi, susţinând mişcarea alternativă şi aducând în faţa publicului tinere speranţe care promit. Nu promit să vă cucerească ci promit să fie din ce în ce mai buni.

Photo credit: Mihai Toth
Pentru două zile de toamnă însorită, am ales să ne petrecem timpul împreună cu prieteni vechi şi să ne facem prieteni noi. Fiecare stand are o vedetă, am avut şi noi vreo două roluri principale şi câteva tinere talente care au venit puternic din spate. Suc de mere fără zahăr, biscuiţi vegani şi ceaiuri din plante culese din munţii Retezat, dar în prim plan trebuie să fi fost micile borcănele cu dulceaţă din flori de iasomie, petale de mac sălbatic şi frăguţe de câmp, pentru că tare repede au dispărut de pe raft.
Fiecare întâmplare are un timp potrivit, dar la Vintage Bazaar atmosfera este atemporală şi timpul zboară de parcă n-ar exista, plasând totul într-o altă dimensiune specifică celor care iubesc creaţia şi o înţeleg la nivel artistic. Se spune că atunci când faci ceea ce îţi place nu simţi că munceşti, astfel că cele două zile de târg au zburat aripă la aripă lăsând în urmă vizitatori mulţumiţi şi artizani bucuroşi.
E deja duminică seara şi creaţiile îşi ordonează locul înapoi în cutii, a fost frumos şi vă mulţumim vouă, celor care ne vizitaţi, pentru că susţineţi prin prezenţa voastră mişcarea alternativă timişoreană şi vouă, echipei Noi Re-Creăm pentru că aţi construit o oază de bun gust şi frumos într-o lume năucită de luminile artificiale ale marilor centre comerciale.
Produse fără conservanţi din plante, fructe şi legume crescute şi culese din Ţara Haţegului, aceştia suntem noi. Evenimentul nostru Timişorean preferat, locul unde vi pe jos şi dacă ai noroc pleci pe bicicletă, acesta este Vintage Bazaar. Pe data viitoare!

Amintiri din Roşia Montană

Ştii că ai găsit Piaţa Ţărănească din Roşia Montană atunci când îl vezi pe Ursu, uriaşul câine blajin care păzeşte pe oricine binevoieşte să îi ofere o mângâiere. Figuri calde şi mâini dibace, ţesături fine şi culori vii vorbesc parcă despre o lume de mult uitată care vrea să reînvie în conştiinţa trecătorilor care se plimbă curioşi. Ca de obicei, Tică Darie veghează bunul mers al lucrurilor, cu clopul său tradiţional şi cu ochii mereu zâmbitori. Artizani atent aleşi îşi aşază iniţiativele sănătoase pe tarabe şi copiii lor îşi croiesc cuminţi drumul către tobogane.
Într-un colţişor umbrit, lângă scările de piatră care povestesc istoria locului, se reazămă raftul de lemn îngreunat cu dulcegăriile, murăturile şi ceaiurile din plante sălbatice culese de mâinile grijulii care stau în spatele Cămării din Toteşti.
Cu o noapte înainte, Perseidele şi-au povestit apogeul, intuind parcă miile de suflete care aveau să îşi pună o dorinţă pe culmile Apusenilor. Ne-am pus şi noi o dorinţă, ca niciun călător care se opreşte pe la noi să nu plece fără să fi gasit ceea ce a venit să caute, fie că e o vorbă caldă, un sfat prietenesc sau un borcănel de dulceaţă pentru gusturile sale alese.
Mai sus de scări, copiii se întrec în suflare dând viaţă tulnicelor şi flautelor acordate cu măiestrie de făuritorii lor, aducându-ne aminte de o lume arhaică desprinsă parcă din basmul românesc.
Astfel am petrecut patru zile în roşia inimă a munţilor Apuseni, printre prieteni noi şi vechi, printre călători veniţi din toată ţara, dar şi de pe meleaguri îndepărtate. Siropuri din plante sălbatice, din fructe de pădure, din muguri şi conuri de pin, brad şi jneapăn, dulceţuri din flori de măceş, salcâm şi iasomie, sosuri de roşii dulci şi picante, murături asortate şi punguliţe cu ceaiuri de plante culese din flora spontană a Masivului Retezat au plecat rând pe rând de pe rafturile cămării, lăsându-le goale, cei mai aprigi fugari fiind siropul şi dulceaţa din petale de mac sălbatic, o delicatesă recunoscută de fiecare trecător.
Şovârvul românesc are să condimenteze gusturi irlandeze, siropul de salvie are să umple pahare franţuzeşti şi dulceaţa din flori de soc poate să fi ajuns deja pe meleaguri turceşti, pentru că atunci când curiozitatea gustului te încearcă, graniţele dispar şi fiecare vrea să îşi vâre în straiţă ceva ce n-a mai încercat.
Experienţa s-a încheiat grandios, aşa cum ar fi fost demn de ea, s-a rupt cerul în două într-o furtună ce a golit tarabele la fel de repede cum s-au umplut. Numai Ursu nu fuge, căci pentru el acolo e acasă şi el ştie că fiecare călător care trece măcar o dată prin Roşia Montană, îşi promite că se va reîntoarce, oricât de departe ar fi venit.

Ziua porţilor deschise este în fiecare zi

Deschidem porţile către căldarea Haţegului şi vă invităm în cămara noastră de la poalele muntelui, unde rafturile şoptesc secretele uitate ale reţetelor tradiţionale fără conservanţi, pregătite cu roade provenite din grădinile şi livezile noastre şi fructe de pădure, flori şi plante sălbatice din inima munţilor Retezat.

În sezonul acesta Cămara din Toteşti onorează linia de pornire prin colecţia sa de dulceţuri şi siropuri din plante sălbatice. Dulceaţă şi sirop din flori de salcâm, dulceaţă şi sirop din flori de iasomie, atent alese petală cu petală, sirop din muguri de brad, dulceaţă din flori de soc, dulceaţă din flori de trandafir sălbatic cu migdale şi, personajele principale ale basmului, dulceaţă şi sirop din petale de mac sălbatic.

Păşiţi alături de noi în această lume de poveste, pe măsură ce întoarcem filele petală cu petală prin secretele fiecărei reţete, încercând să transcedem împreună dincolo de dimensiunea tradiţională a obişnuitului, înspre lumile arhaice despre care ne povesteau odinioară înţelepţii satului.

Bine ne-am regăsit, dragi prieteni!