Blog

De ce zacusca noastră costă 20lei?

Zilele trecute am scris un text despre faptul că una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem atunci când fixăm prețul unui produs artizanal este că nu luăm în calcul timpul petrecut muncind. Vezi articol aici. http://www.camaradintotesti.com/de-ce-la-camara-din-totesti-nu-e-niciodata-black-friday/ . Din păcate unele persoane nu au înțeles mesajul și s-au blocat în cei 20 de lei, prețul unui borcan de zacuscă din cămara noastră. În primul rând dorim să vă transmitem că dacă pentru voi zacusca este, cităm „o simplă mâncare de legume”, dacă pretindeți să vă fluturăm prin față certificate internaționale sau dacă cei 20 lei vi se par stupefianți, cităm, “sunt stupefiat de valoare”, este foarte clar de la început că vorbim limbi foarte diferite.

Ca să ajungem și la calculul concret, haideți înainte să stabilim câteva lucruri:

  1. Nu este corect să comparăm prețul legumelor produse industrial cu prețul legumelor din grădinile țăranilor, mai ales dacă sunt grădini îngrijite fără agenți chimici. De ce nu îmi trebuie un certificat ca să îți demonstrez calitatea legumelor pe care le folosesc? Pentru că te duc în grădină și îți arăt. Îți dau gogoșarul și roșia ca să le miroși, să le guști. Legumele proaspăt culese au un gust mai bogat decât cele păstrate câteva zile. Și n-o să îmi cresc niciodată atât de mult producția încât să nu mai pot să fac asta. No, cum pui preț pe ce ți-am povestit aici?
  2. Ca să calculăm corect cât costă o oră de lucru, am ales să stabilim ce salar brut ar trebui să aibă o persoană ca să poată să aibă un trai decent. Am stabilit 2500lei, adică 15 lei pe oră. De aici se scad și taxele. Ei bine, pentru 26 de borcane (cam atâta iese dintr-o porție), știi cât timp folosesc? Cel puțin 15 ore. De ce? Pentru că fac focul așa cum trebuie, ca să nu ard legumele, stau lângă ele și le întorc de pe-o parte pe alta ca să fie coapte uniform. Cea mai grea parte e curățatul. Poate că mai scapă câteva, pentru că sunt om, dar în zacusca mea n-o să vezi prea multe bucăți negre de coajă arsă. Poate fi tradus printr-un soi de obsesiv compulsivitate, dar zic eu că e la un nivel sănătos. Înainte să încep mărunțitul legumelor, bucătăria trebuie să fie lună și bec. Da, chiar și dacă ai curățat-o ieri. Mai trebuie curățată o dată. Măcinat, amestecat la foc mic până când e gata, dat gust, sterilizat borcane, pus în borcane, pus la dunst și apoi la fereală ca să se răcească încet.
  3. Pentru 26 de borcane de zacuscă de aproximativ 300g (atenție, a nu se confunda grame cu mililitri), am nevoie de aproximativ 6 kg de vinete, care după coacere rămân vreo 3 și ceva, 4 kg de gogoșar/ardei capia, care, la fel, își înjumătățesc cantitatea după ce au fost coapte și curățate, 2 kg de ceapă, 500 ml ulei și aproximativ 1 litru de bulion pe care, apropo, îl fac tot eu. Alt timp, altă distracție.
  4. Borcanele pe care le folosesc nu sunt refolosite de anul trecut și nici nu-s din-alea cu 0,5lei. Sunt borcane tip amforă care costă 1,31 lei. În plus, dacă ai avea experiență cu pusul borcanelor pentru iarnă, ai știi că unele capace se dau peste cap și nu pot fi folosite. Și dacă o să mă întrebi de ce trebuie să plătești tu în plus pentru un borcan drăguț, tocmai asta e, NU TREBUIE. Nu trebuie să îmi cumperi mie zacusca.
  5. Etichetele ni le facem singure. Sunt print color, pe hârtie cartonată, tip cărticică. Fiecare produs are o poveste personalizată, care, ca să vezi, nu se repetă de la an la an. Și ce trebuie pentru asta? Timp. Din nou, poate mă întrebi de ce trebuie tu să plătești pentru etichetele mele cu povești. E simplu. Nu trebuie.
  6. N-o să încep să îți înșir cheltuieli cu gestiunea primară, site-web, utilități și toate sacrificiile pe care trebuie să le facă un mic producător, pentru că legislația nu prea face diferența între artizanat și corporație.
  7. Și, în ultimul rând, calculez și timpul pe care îl pierd ca să îți explic ție de ce zacusca mea costă 20 lei.

Ia să vedem acum un calcul concret pentru 26 de borcane de zacuscă:

  1. Timp: aprox 15 ore – 15 x 15 = 225/26 = 8,65lei pe borcan
  2. Materie primă: 6 kg vinete * 3 lei = 18lei, 4kg de ardei capia * 6lei = 24lei, 2 kg ceapă = 6 lei, 500ml ulei = 3 lei, 1 litru bulion din roșii de grădină, neprețuit, din punctul nostru de vedere, dar să spunem 15 lei. Condimente = 1leu Total? 64lei/26 = 2,57lei/borcan
  3. Borcan = 1,35/ borcan (se adauga 0,04lei pierderea pe care o ai cu capacele defecte)
  4. Etichetă [execuție, materiale, sfoară, timp] = 1 leu/borcan
  5. Cheltuieli diverse [utilități, combustibil, mostre, taxe de târg, plase bio-degradabile, cutii pentru livrare, pungi de hârtie, folie cu bule de aer] = 2lei/borcan Unde mai pun faptul că sunt orașe în care facem livrări gratuite, până în fața ușii.
  6. Site web, social media, poze, content writing, copy writing = 1leu/borcan
  7. Și astea sunt doar cheltuielile variabile. Dacă încep să mă gândesc și la cheltuielile fixe pe care le avem, parcă aș mai pune 1leu. Ca să îmi desfășor activitatea am nevoie de autoturism. Autoturismul are nevoie de revizie, rovigneta, asigurare, ITP. Ca să îmi desfășor activitatea am nevoie de un spațiu pentru care plătesc impozit, ca să am grădină am nevoie de pământ pe care trebuie să îl ar, să îl ingrijesc, să plătesc impozit.
  8. Dacă îmi permiteți, voi intra puțin și în lumea ideilor abstracte. Ce face diferența între un pictor ale căror picturi valorează mii de euro și un pictor ale căror lucrări sunt cotate la câteva sute de euro? Natura materialelor? Nu. Tehnică, talent, spirit. Da, pentru noi gastronomia este o artă și zacusca noastră are acel „je nesais quoi” care face diferența.

Și dacă după ce ai citit analiza costurilor ți se pare că exagerez, vreau să îți pun și eu o întrebare simplă. De ce atunci când îmi ceri să-ți flutur prin fața nasului certificate internaționale pretinzi să mă comport ca un profesionist și atunci când îmi calculez costurile vrei să-mi dau cu mucii-n fasole?

Noi facem artizanat, nu producție industrială. Ceea ce înseamnă că toate costurile se răsfrâng altfel asupra unei singure unități de produs. Una este să împarti cheltuielile fixe la 20.000 de bucăți și alta este să le împarți la 200. Nici să nu mai vorbim despre calitatea ingredientelor și despre gustul diferit al legumelor de grădină față de cele cultivate industrial. Și dacă te gândești că suntem 3 fete simpatice dintre care doar una face zacusca de vinete, o să îți dai seama că este imposibil ca într-un sezon, să facem mai mult de 200 de borcane de zacuscă, dintre care vreo 30 ținem pentru noi și familie.

Ia să vedem. Așa, groso modo, costul unui borcan de zacuscă făcut de noi este: 17,57 lei. În comentariile răutăcioase de zilele trecute ni s-a imputat un adaos de 500%. Hai să vedem exact cât este adaosul?

17,57/ 1-0,12=20lei Nu vreau să te zăpăcesc. Calculul ăsta înseamnă că adaosul la un borcan de zacuscă este de 12%.

Ce înseamnă asta pentru producția noastră? 170 buc * 2,43lei = 413,1 lei. Profit PE AN. Bogăție, nu-i așa? Și ce vreau să îți mai spun este că profitul nu se bagă în buzunar. Banii ăștia nu sunt ai mei. Sunt ai Cămării din Totești. Și ce facem cu banii aceștia? Îi reinvestim. De 2 ani, tot ce a rămas din activitatea noastră am reinvestit într-un spațiu pe care ne place să-l numin “Fabrica de bun și bine”. Vrem să ne folosim de acest spațiu ca să putem aplica în comunitatea noastră principiile economiei sociale și solidare și să aducem în conștiinta colectivă conceptul de comerț echitabil. Tot aici avem să organizăm ateliere pentru copii. Ca să învățăm împreună cum se face un borcan de dulceață, murături, zacuscă și alte bunătățuri fără conservanți.

Dacă vom continua să facem treaba bună pe care o facem, tocmai zacusca noastră o să ajungă premiată la saloanele internaționale de gastronomie. Atunci nici n-o să mai cerem bani pe ea, o ținem de expoziție. De ce? Pentru că noi nu facem comerț, noi facem zacuscă.

De ce la noi nu e niciodată Black Friday?

Am tot vrut să vorbim despre prețul produselor artizanale, în special produsele alimentare, dar n-am găsit inspirația. Isteria de Black Friday ne-a făcut în schimb să vrem să răspundem la o întrebare care, în epoca asta spânzurată de cerere și ofertă, pare firească. De ce nu facem promoții, reduceri, concursuri sau alte mișmașuri ca să atragem clienți și ca să ne vindem zacusca?

Păi, e simplu, și nu vrem să părem arogante sau să credeți că vă luăm de sus. Noi oricum ne vindem zacusca și oricum n-avem suficientă pentru câtă cerere ar fi. Și da, la prețul ăsta: 20lei borcanul. Cum reușim să o vindem? Care e secretul nostru? Ce forțe oculte se află în spatele misterului? E și mai simplu. E bună. E făcută așa cum trebuie, din ingrediente cu gust bogat, crescute de mici producători. Bine, ne place nouă să credem că avem un ingredient care îi dă un extra deliciu: “dacă nu-i povestită, zacusca-i bine să fie cântată. I-am cântat de la primul lemn ars pe grătar, până la ultimul capac pus …doine,  cântece de munte, i-am și recitat  poezie.  Gustă! Se simte muzica?” Frumos spus, dar asta e deja literatură.

“Vai, 20 lei borcanul de zacuscă? Dar ce-i așa de scump? Îl iau cu 10 lei din piață de la tanti.” Ei bine, n-am urmărit toate tanti din piață, dar pot să îți spun 2 lucruri.

În primul rând, zacusca, până când e gata, trebuie să stea mult timp la foc mic, niciodată direct pe flacără, ca să nu se prindă. Ei bine, în acest mult timp, cantitatea inițială scade aproape până la jumătate. Abia atunci când compoziția nu mai e apoasă și când ceapa nu-ti mai cronțăne între dinți a crud, abia atunci e gata zacusca. Data viitoare cand mai iei de la tanti cu 10 lei, fii atent la aspectele astea. Atenție, a nu se înțelege că zacusca din piață nu e bună. Ce spunem noi, sunt observațiile noastre de-a lungul timpului.

Dar știi care e problema? Și aici urmează să-ți spun cel de-al doilea lucru: dacă acea tanti de la care cumperi chiar face o zacuscă pe cinste, abia atunci e tragic. Nu pentru tine, desigur. Tu iei în fiecare zi bunătăți la preț de Black Friday, dar pentru ea, e tragic. De ce? Pentru că nu își apreciază munca nici cât negru sub unghie, ba chiar iese în minus.

Ne aducem aminte primul și singurul târg la care am participat într-un mall. Era acum vreo 3 ani, tot cam pe vremea asta, înainte de sărbători. În prima zi a mers bine, ușurel. În cea de-a doua zi, toți trecătorii erau suspect de aliniați la un stand din spatele nostru. O tanti cu zacuscă. Am mers până acolo ca să vedem care-i fenomenul. Doamna drăguță își vindea borcanul de zacuscă cu 8 lei. Lăsase la jumătate de preț. Desigur că am fost suficient de curioase încât să întrebăm cum de își permite o asemenea generozitate și ne-a răspuns așa: “Mamă, toate legumele sunt de la mine din grădină, deci nu mă costă nimic. Am multe, pentru că-i pun și pe copii să lucreze. Mă costă numai borcanele.” În mintea mea începuseră să se deruleze multe alte costuri: combustibilul până în Timișoara, taxa de târg, care nu era mică, timpul ei și al copiilor care o ajută cu lucrul în grădină, care nu e ușor deloc, mai ales că pentru copii mă îndoiesc că e o activitate de bună voie, timpul petrecut la târg, etichete și multe alte nimicuri care se strâng, gen lemne de foc sau gaz, apa folosită pentru udat grădina, curent, spațiu de depozitare etc. Să spunem că cei 8 lei ar fi acoperit costurile directe cu combustibil, taxă și borcane. Dar cum rămâne cu timpul? Imaginează-ți că ai merge în fiecare zi la servici și nu ai primi niciun ban pentru timpul petrecut acolo, ba chiar în unele luni ar trebui să aduci bani de acasă. Cam asta se întâmplă atunci când tanti își vinde zacusca cu 10 lei în piață. În cel mai fericit caz, reușește să-și plătească ce a investit. Și ce e cel mai trist este că nici măcar nu își dă seama.

Și acum, în final, să răspundem și direct la întrebare. Nu facem promoții și super reduceri pentru că prețul pe care îl fixăm este prețul corect. Ne onorează munca și reflectă valoarea reală a produselor noastre. Băgăm tot mai mult de seamă că trăim într-o lume a valorilor inversate în care este o rușine să îți cunoști propria valoare. Ba mai mult, a avea încredere în tine este un semn de fățărnicie și de îngâmfare și a face comerț echitabil e semn că ești hipster. Ei bine, dacă lucrurile stau așa, abia așteptăm să vedem piața plină de tanti hipsterițe îngâmfate care nu-și mai vând zacusca pe degeaba.

Atenție, aceasta nu este o reclamă mascată la zacuscă!

BIO, ECO sau ORGANIC, ouă de la găini crescute la sol, lapte de la văcuțe care aleargă fericite, carne de la mielușei care zburdă liberi, zacuscă din cămara Gheorghinei și pogăcele cu jumări direct din cuptorul de lut al lui Nea nu știu cum. Toate sună foarte bine, dar astăzi vreau să vorbim pe bune.

Zilele trecute eram la volan prin sat. A trebuit să staționez, pentru că niște vaci traversau drumul național. Una dintre ele a rămas în urmă și părea confuză, deja se făcuse coadă pe ambele sensuri, dar nimeni nu claxona. Dintr-o înfundătură de drum apar doi indivizi cu 2 bâte pe măsura prostiei lor și încep să bată vaca cu bestialitate. De vreo două ori, bietul animal era cât pe ce să sară pe parbrizul meu. Am ieșit din mașină și am încercat să raționez cu văcarii, să le explic că, dacă dau în ea, nu rezolvă nimic. Mai ales că unul lovea din față și unul din spate iar vaca se învârtea când către unul, când către celălalt; într-o parte șanț, în cealaltă coloană de mașini astfel că biata vacă nu avea prea multe opțiuni. Am primit înapoi un “dă-te-n….” astfel că mi-am accesat și eu repertoriul, recunosc, nu foarte bogat, de înjurături. La urma urmei, în situații de genul ăsta, nici nu contează ce zici, atâta timp cât zici tare. Vaca scăpase pentru moment de idioții care erau acum ocupați cu mine. Și eu eram probabil, în viziunea lor, doar o altă vacă. Animalul a reușit să dispară de pe drum, deci singurul lucru care bloca circulația eram eu. M-am urcat la volan și am condus mai departe, spre amuzamentul șoferului de tir din spatele meu care se înfunda de râs. Mi-am zis: ia uite, Paula, astea-s vacile care zburdă fericite și ne dau nouă bulgărași de brânză prea buni, prea ca la țară.

Nu mi-am propus să te conving să fii vegan și să-mi cumperi mie toată zacusca, dar vreau să înțelegem împreună câteva lucruri:

  1. Necesarul de carne pentru un adult este între 50g-90g pe zi. Noi nu doar că mâncăm mult mai mult (în medie 300g pe zi), dar mai și aruncăm și nici nu suntem atenți la sursa de unde provine carnea. Soluția? Să cumpărăm mai puțină carne, de o calitate mai bună.
  2. O altă realitate este că fermele de vaci au un impact înfiorător asupra mediului înconjurător. După industria energetică, industria creșterii animalelor este a doua forță poluantă de pe planetă. Asta înseamnă aproape o cincime din totalul poluării de la nivelul planetar, care e mai mult decât poluăm prin transport. Parcă nu ne vine să credem, nu-i așa? Cu alte cuvinte, ca să înțelegem mai ușor, excrementele produse de vaci au emisii puternice de metan, care este de 20 de ori mai otrăvitor decât dioxidul de carbon.
  3. Dacă tu crezi că o bâtă peste spate este cruzime față de animale, îți mai povestesc ceva. Stomacul unei vaci este construit pentru a digera iarbă. În fermele de animale acestea nu primesc de mâncare iarbă ci un amestec de grâne. Desigur că vacile au probleme în a digera această mâncare, dar, pentru producători, aceasta nu este decât o altă problemă la care s-a găsit o soluție: medicamente. Aceste chimicale ajung în excremente și afectează mediul înconjurător. Rezultatul? Efecte nocive asupra surselor de apă, a biodiversității și a calității pământului.
  4. Găsim mâncare BIO peste tot pe unde mergem. Desigur, prețul este piperat pe măsură. Am să încerc să vă explic de ce nu cred în acest concept. Cel puțin nu în felul în care este definit acum. Haideți să luăm ca exemplu carnea de pește gras, cum este somonul sau tonul. Aceștia sunt crescuți în medii controlate, artificiale. Hrana lor, deși este organică, nu are nimic de-a face cu ceea ce s-ar hrăni ei în mediul lor natural. În plus, acești pești sunt înghesuiți în tancuri de apă, înotând în propriile excremente. Nici nu mai vorbim despre faptul că sunt înghețați și transportați câteva mii de kilometri. Câtă poluare se produce ca tu să mănânci o bucată de pește? Mai sună așa de interesant cuvântul BIO?

Trebuie să înțelegem că cererea este diferită de nevoie și că oferta este diferită de resursele disponibile. Una dintre marile probleme care provoacă dezechilibru în modul nostru de trai este această confuzie. Astfel că, dacă ați avut răbdare să citiți până aici, vă mulțumesc și vreau să vă îndemn să începeți să vă uitați conștient în interiorul vostru ca să vă dați seama care sunt nevoile voastre reale și să vă uitați în jurul vostru ca să identificați care sunt resursele pe care le aveți la dispoziție. Da, e atât de simplu. Putem schimba lumea chiar începând de mâine, prin alegerile pe care le facem la fiecare masă.

 

Cum recunoști un producător autentic?

Șase întrebări simple la care orice producător autentic trebuie să poată să răspundă.

Artizanatul înseamnă mai mult decât lucru de mână făcut într-un atelier. Fiecare produs finit are în spate o poveste, o poveste reală, o proveste trăită, și nu imaginată. Motivația unui producător autentic este ca o convulsie creatoare, alergică la compromis.

Să vrei să vinzi mai mult decât poți produce e ca și cum ai lua credibilitate cu împrumut și ai plăti dobândă din naivitatea omului în fața căruia te prezinți. O caricatură capitalistă desenată cu lăcomie. Așa cum nu orice pictură este artă, nici orice produs nu e artizanat, și farsorii se deconpsiră singuri, prin discursul lor lipsit de fond. Autenticul trebuie să răspundă la toate întrebările simple: Ce, de ce, cum, când, unde, și, cel mai important, cine?

Cămara din Totești

DSC_5868

Cine?

Carmen a început acum câțiva ani să-și aducă aminte de rețetele pe care mama, mătușile și bunica ei au învățat-o când era copilă. Având o înclinație nativă înspre a închega dulcețuri și a da gust sosurilor dintr-o-nvârtitură de lingură vânătorească, și-a adus aminte că în micuțul sat ardelenesc în care s-a născut, oamenii nu făceau risipă de resurse și foloseau tot ce aveau pe lângă casă. Ceea ce produceam în plus față de ceea ce aveam nevoie am început să oferim familiei și prietenilor apropiați, dar cu timpul cercul de doritori s-a mărit. Paula este fiica lui Carmen. Deși a trăit mare parte din viața ei de adult în oraș, dragul de obiceiurile copilăriei a atras-o înapoi în sânul satului. Pasiunile pentru natură, gătit, grafică, fotografie și cuvânt  s-au așezat, cărămidă cu cărămidă, peste inițiativa mamei ei, și astfel a luat ființă Cămara din Totești. Pentru că dragul de bun și bine este molipsitor, Geta, o prietenă din satul vecin, a început să pună valoare peste munca fetelor. Ea se îngrijește an de an de grădina ei deja consacrată, grădina Getei, un loc ordonat de unde rotunjim sursa noastră de fructe și legume, asupra cărora nu se intervine prin metode artificiale, chimice.

IMG_6599

Am primit ajutor prețios și din partea prietenilor din țară și de peste hotare, prin acțiuni de voluntariat. Am ieșit împreună la cules, am pregătit fructele pentru procesare, am dat cu bidineaua, am pus rigips și-am lipit etichete.

Ce?

Procesăm legume, fructe și plante aromatice din grădinile și livezile noastre, din flora spontană a Țării Hațegului și din munții Retezat.

IMG_7937

Cum?

În fiecare an, în acel moment în care primăvara își face simțită prezența prin culori, parfum și arome, începem să ne îngrijim de grădini și livezi. Ieșim la cules de muguri de brad, flori și plante aromatice, din care facem siropuri, dulceață și ceai. Inspirația ne vine din specificul sezonului și din ceea ce ne oferă natura. Către toamnă ceaunul se încinge aprig. Avem belșug de fructe și legume, iar după ce zacusca și murăturile sunt gata, începem să pregătim coșulețe cadou pentru sărbătorile de iarnă. Când dă zăpada, ne strângem lângă foc, ca să ne gândim ce-a fost bine și ce putem îmbunătăți. Acum producem cât putem culege și îngriji, dar cu timpul vrem să alăturăm inițiativei noastre și alte grădini din comunitate, ca sursă de fructe și legume de calitate.

Când?

Inițiativa noastră s-a născut în anul 2014 și de atunci creștem organic din fonduri proprii și prin acțiuni de voluntariat, fără infuzii artificiale de capital.

Unde?

DSC_6280a

Bucătăria și cămara noastră se află în Țara Hațegului, satul Totești, județul Hunedoara, la poalele munților Retezat.

De ce?

IMG_4670

Am început prin a procesa resursele pe care le aveam la îndemână în timpul pe care îl aveam în plus, motivați fiind de dorința de a nu face risipă. Cu timpul ne-a venit ideea că din ceea ce putem crește și culege din jurul casei se poate trăi bine, fără a ne mai vinde timpul într-un mediu de compromis. Acest proces este unul progresiv. Mirajul “și-a dat demisia și s-a mutat la sat” este tentant, dar neverosimil. Este vorba de multă muncă și de un proces de încercare și eșec, din care se învață continuu. Pe termen lung, intenționăm să implicăm și să ne implicăm activ în comunitatea în care trăim. De aceea, identitatea noastră vizuală nu este “Cămara din Totești” ci “Produse fără conservanți din Țara Hațegului”.

ImprimirLa fel cum economia solidară pornește de la nevoie și resursă, și nu de la cerere și ofertă, așa și artizanatul pornește din nevoia omului de a-și transforma ideile în lucru de mână. Artizanatul încetează atunci când meșterul începe să producă ce se cere, pentru că atunci motivația lui se mută din interior în exterior. Devine susceptibilă la compromis și sugrumă autenticul.

Cine a spus că în post nu se mănâncă bine?

Fie că ținem post din considerente religioase, de sănătate ori pentru că am ales să fim vegani, această practică are efecte benefice dovedite asupra bunăstării organismului și psihicului nostru, dar și asupra mediului.

Într-un film documentar realizat de către BBC în 2013, Michael Mosley face o călătorie prin lumea postului alimentar. Experimentând mai multe practici, de la post negru, la regim frugivor (bazat în totalitate pe fructe), ajunge la concluzia că nu este nevoie să ne supunem unor diete extreme pentru a fi sănătoși. Este suficient ca, periodic,să ținem post alimentar. Care sunt beneficiile? Stabilizează factorul de creștere de tip insulinic (responsabil pentru apariția anumitor tipuri de cancer), reglează glicemia, stabilizează nivelul de grăsime corporală, reduce nivelul colesterolului. Cu alte cuvinte, postul diminuează predispoziția către îmbolnăvire.

Pe lângă beneficiile asupra corpului nostru, reducerea consumului de carne și alte alimente de proveniență animală, are un impact uriaș asupra mediului. Conform unui raport publicat de Worldwatch Institute , peste 51% din gazele cu efect de seră provin din creșterea animalelor la nivel macro industrial.

Dacă postim, asta nu înseamnă că mâncăm toată ziua cartofi fierți și pâine prăjită cu sare. Și, dacă nu mâncăm alimente de origine animală, asta nu înseamnă că nu ne oferim toate nutrimentele de care avem nevoie. Împărtășim cu voi câteva preparate de care ne-am bucurat noi în săptămâna aceasta.

Soia la cuptor cu tocăniță de mazăre.

Pic 1

 

Opărim șnițelul de soia (avem grijă să cumpărăm preparate din soia nemodificată genetic), după care îl stropim cu ulei de măsline, adăugăm sare, piper și alte condimente după gust, și îl punem în tavă la cuptor. Călim o ceapă, adăugăm morcovul tăiat rondele și puțină apă (numai cât să acopere morcovul). Lăsăm la fiert până când morcovul devine fraged și adăugăm mazărea. După ce legumele sunt suficient de înăbușite, ca să evităm să adăugăm făină pentru a lega sosul, luăm un polonic din compoziție și îl băgăm la blender. Pasta obținută se adaugă în cratiță, după care punem mărar proaspăt, după gust.

Pastă de fasole cu chimen, castraveți murați și ceapă ușor călită.

IMG_3211

 

Fasolea se lasă la înmuiat peste noapte, după care se fierbe în apă cu sare. Avem grijă să schimbăm apa cel puțin o dată. După ce este suficient de fiartă, se bagă la blender cu puțină apă, ulei de măsline, sare și piper. Noi am adăugat și condiment Garam Masala, dar, dacă nu aveți la îndemână, puteți folosi praf de coriandru, de ghimbir și puțină nucșoară. În pasta obținută se pun semințe de chimen și se servește cu castraveți murați și ceapă ușor călită.

Tofu la grătar cu piure de țelină, servite cu frunze de spanac, roșii și usturoi călite ușor în ulei de măsline.

IMG_3327

 

În cazul în care nu aveți tigaie tip grill, puteți să așezați feliile de tofu pe foaie de copt, direct pe grilajul de la cuptor. Aveți grijă să preîncălziți cuptorul. Curățăm țelina și o tăiem în bucăți, fierbem în apă cu sare , după care se bagă la blender cu ulei de măsline, sare și piper. Frunzele de spanac se rumenesc ușor în puțin ulei. Adăugăm usturoi și, la final, aruncăm câteva jumătăți de roșii cherry. Avem grijă să oprim focul înainte ca roșiile să se înmoaie prea tare.

Legume coapte, servite cu sos de avocado.

IMG_3346

 

Legumele se pun la copt în coajă. Sfeclă roșie, cartofi și morcovi. După ce legumele sunt coapte, se curăță de coajă, se taie în bucăți mari și se stropesc cu ulei de măsline și condimente. Folosim blenderul ca să mărunțim miezul de avocado (după preferințe se poate lăsa până când devine pastă), adăugăm ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare și piper.

Somon la cuptor și garnitură de broccolli.

IMG_3355

Pentru că ieri am avut dezlegare la pește, am gătit somon la cuptor. Stropim bucățile de pește cu puțin ulei, condimentăm după gust și băgăm la cuptor. Broccolli se pune la fiert în apă cu sare și avem grijă să îl scoate înainte să se inmoaie prea tare. Vrem să fie puțin crocant. Următoarea dezlegare la pește este în Duminica Floriilor.

Acestea sunt doar câteva exemple. Mai sunt o sumedenie de ingrediente care pot fi folosite în perioadele de post. Ciuperci, conopidă, dovlecel, cartofi dulci, năut, fasole roșie, vinete, gulii etc. Nu uităm să ne hidratăm corespunzător, să mâncăm susan cu miere pentru a ne aduce aportul necesar de calciu și avem grijă să nu ne îmbuibăm cu pâine.

Să aveți spor în tot ceea ce faceți!

Prețul unui produs artizanal este o responsabilitate și nu un câștig

Știi cum recunoști un produs artizanal? Are o poveste în spate, o poveste reală și oameni care nu-s plătiți ca să povestească.

A stabili prețul unui astfel de produs este o responsabilitate, nu un privilegiu sau un câștig. Gastronomia pleacă din sămânță. Lucrăm pământul, plantăm, plivim, curățăm, udăm, facem tot ceea ce ține de noi și apoi lăsăm natura să-și urmeze cursul, cu buna știință că s-ar putea ca nici să nu apucăm vreun rod de-o fi secetă sau de-o ploua cu mană.

Ne îngrijim de livadă cum putem mai bine, urcăm pe munte la cules de fructe și muguri, ne băgăm printre mărăcini, ne zgâriem pe mâini, mai stăm puțin c-am obosit. Alegem roadele care-or fi mai frumoase, ne-ngrijim de bucătărie să fie curat ca-n farfurie, fierbem, amestecăm, gustăm, sterilizăm borcanele, ne mai supără capacele că nu-s toate bune, mai luăm o dată la număr și bagăm la dunst. Acum avem produsul, dar nu finit, pentru că mai avem de făcut etichete și de pus capișoane.

A stabili prețul unui produs este o responsabilitate față de cel care cultivă, față de cel care culege, față de cel care prepară și cel care se-ngrijește de gospodărie.

De cealaltă parte este responsabilitatea față de cel care cumpără. Toată lumea ar trebui să aibă acces la hrană de calitate, nu ar trebui să fie un lux sau un privilegiu.

Nu este corect să comparăm prețul unui produs artizanal cu cel al unui produs industrializat. Haideți să nu mai facem asta. Nu este corect să umflăm prețul mâncării pentru că e “bio”, „eco”, „tradițional”, „vegan” sau alte etichete la modă. Haideți să nu mai facem asta. Cu siguranță ne putem întâlni undeva la mijloc, într-un spațiu etic și de cooperare.

Experienţa Vintage Bazaar

Photo credit: Paula Bora
Felii de roşii cu busuioc şi usturoi în suc propriu, ardei iute în ulei de floarea soarelui, sâmburi de migdale în miere de salcâm, biscuiţi vegani şi licoare din petale de mac sălbatic. Dulceaţă din flori de iasomie, tocăniţă de hribi, sirop din conuri de jneapăn şi pastă de roşii cu gogoşar şi măr ras. Toate aceste bunătăţi din Cămara din ToTeşti au umplut coşurile vizitatorilor Bazaarului de pe malul Begăi încă de la primele ore ale dimineţii de sâmbătă.

Photo credit: Mihai Toth
Ne-am ancorat pentru a face un nou popas în portul artelor timişorene, aşa cum se pare că ne-a intra în obişnuinţă, pentru a doua oară în acest an. Decor de toamnă, flori, cercei pictaţi în acuarelă, coliere din creioane colorate, uleiuri, turiţe din plante, designeri locali, obiecte vintage, toate aceste elemente au alcătuit o geometrie organică la fel de autentică precum aceea întalnită spontan în natură. Ai fi spus că au fost proiectate de acelaşi arhitect.
Fetele Charmoiselle încep să se alinieze ordinii negrăite care se instalează încă de la primele ore pe vaporul de pe malul Begăi. Da, aşa se întâmplă de obicei, e un fel de energie maternă, ca o căldare care te aşteaptă să te bălăceşti în atmosfera care se formează, se aşează clipă peste clipă, mişcare peste mişcare, cuvânt peste cuvânt, culoare peste culoare, pentru ca în final, totul să fie perfect.

Photo credit: Mihai Toth
Standul este pregătit, primii paşi încep să scârţâie odată cu podeaua din lemn şi din depărtare se aude deja roata norocului care se învârte cu conştiinciozitate alegându-şi victimele modei vintage, spiţă cu spiţă. A început!
Totul este frumos gândit astfel că, odată intrat, nu ai cum să nu fi cucerit. Nimeni nu te invită la cumpărături impulsive, fiecare artizan îşi păstrează atuurile pentru momentul de după ce vizitatorul a decis deja să îşi deschidă săculeţul cu galbeni, ca parte a experienţei post vânzare, pentru că fiecare produs trebuie să vorbească de la sine, să îşi exprime intrinsec valoarea. Noi nu suntem comercianţi, suntem creatori şi Vintage Bazaar nu este un loc care încearcă să te convingă să îţi umpli geanta cu obiecte ci caută să construiască experienţe şi să creeze legături sincere. Noi ştim că fiecare borcănel, fiecare colier, fiecare brăţară au fost create pentru cineva anume şi acel cineva îşi va găsi drumul către ele. Este o lege nescrisă a Bazaarului, fiecare vizitator trebuie să plece mulţumit, mai relaxat decât a intrat şi musai cu un zâmbet pe buze.
Muzica! Acorduri de jazz se răsfaţă printre piese alternative, specifice muzicii de lounge. Clasicii ne invită să ne aducem aminte şi contemporanii ne spun să nu uităm să fim rebeli, pentru că revoluţia nu se discută, revoluţia se trăieşte şi Vintage Bazaar ne învaţă să păstrăm respectul pentru cele ce au fost şi să învăţăm să creştem odată cu cele ce sunt astăzi, susţinând mişcarea alternativă şi aducând în faţa publicului tinere speranţe care promit. Nu promit să vă cucerească ci promit să fie din ce în ce mai buni.

Photo credit: Mihai Toth
Pentru două zile de toamnă însorită, am ales să ne petrecem timpul împreună cu prieteni vechi şi să ne facem prieteni noi. Fiecare stand are o vedetă, am avut şi noi vreo două roluri principale şi câteva tinere talente care au venit puternic din spate. Suc de mere fără zahăr, biscuiţi vegani şi ceaiuri din plante culese din munţii Retezat, dar în prim plan trebuie să fi fost micile borcănele cu dulceaţă din flori de iasomie, petale de mac sălbatic şi frăguţe de câmp, pentru că tare repede au dispărut de pe raft.
Fiecare întâmplare are un timp potrivit, dar la Vintage Bazaar atmosfera este atemporală şi timpul zboară de parcă n-ar exista, plasând totul într-o altă dimensiune specifică celor care iubesc creaţia şi o înţeleg la nivel artistic. Se spune că atunci când faci ceea ce îţi place nu simţi că munceşti, astfel că cele două zile de târg au zburat aripă la aripă lăsând în urmă vizitatori mulţumiţi şi artizani bucuroşi.
E deja duminică seara şi creaţiile îşi ordonează locul înapoi în cutii, a fost frumos şi vă mulţumim vouă, celor care ne vizitaţi, pentru că susţineţi prin prezenţa voastră mişcarea alternativă timişoreană şi vouă, echipei Noi Re-Creăm pentru că aţi construit o oază de bun gust şi frumos într-o lume năucită de luminile artificiale ale marilor centre comerciale.
Produse fără conservanţi din plante, fructe şi legume crescute şi culese din Ţara Haţegului, aceştia suntem noi. Evenimentul nostru Timişorean preferat, locul unde vi pe jos şi dacă ai noroc pleci pe bicicletă, acesta este Vintage Bazaar. Pe data viitoare!

Amintiri din Roşia Montană

Ştii că ai găsit Piaţa Ţărănească din Roşia Montană atunci când îl vezi pe Ursu, uriaşul câine blajin care păzeşte pe oricine binevoieşte să îi ofere o mângâiere. Figuri calde şi mâini dibace, ţesături fine şi culori vii vorbesc parcă despre o lume de mult uitată care vrea să reînvie în conştiinţa trecătorilor care se plimbă curioşi. Ca de obicei, Tică Darie veghează bunul mers al lucrurilor, cu clopul său tradiţional şi cu ochii mereu zâmbitori. Artizani atent aleşi îşi aşază iniţiativele sănătoase pe tarabe şi copiii lor îşi croiesc cuminţi drumul către tobogane.
Într-un colţişor umbrit, lângă scările de piatră care povestesc istoria locului, se reazămă raftul de lemn îngreunat cu dulcegăriile, murăturile şi ceaiurile din plante sălbatice culese de mâinile grijulii care stau în spatele Cămării din Toteşti.
Cu o noapte înainte, Perseidele şi-au povestit apogeul, intuind parcă miile de suflete care aveau să îşi pună o dorinţă pe culmile Apusenilor. Ne-am pus şi noi o dorinţă, ca niciun călător care se opreşte pe la noi să nu plece fără să fi gasit ceea ce a venit să caute, fie că e o vorbă caldă, un sfat prietenesc sau un borcănel de dulceaţă pentru gusturile sale alese.
Mai sus de scări, copiii se întrec în suflare dând viaţă tulnicelor şi flautelor acordate cu măiestrie de făuritorii lor, aducându-ne aminte de o lume arhaică desprinsă parcă din basmul românesc.
Astfel am petrecut patru zile în roşia inimă a munţilor Apuseni, printre prieteni noi şi vechi, printre călători veniţi din toată ţara, dar şi de pe meleaguri îndepărtate. Siropuri din plante sălbatice, din fructe de pădure, din muguri şi conuri de pin, brad şi jneapăn, dulceţuri din flori de măceş, salcâm şi iasomie, sosuri de roşii dulci şi picante, murături asortate şi punguliţe cu ceaiuri de plante culese din flora spontană a Masivului Retezat au plecat rând pe rând de pe rafturile cămării, lăsându-le goale, cei mai aprigi fugari fiind siropul şi dulceaţa din petale de mac sălbatic, o delicatesă recunoscută de fiecare trecător.
Şovârvul românesc are să condimenteze gusturi irlandeze, siropul de salvie are să umple pahare franţuzeşti şi dulceaţa din flori de soc poate să fi ajuns deja pe meleaguri turceşti, pentru că atunci când curiozitatea gustului te încearcă, graniţele dispar şi fiecare vrea să îşi vâre în straiţă ceva ce n-a mai încercat.
Experienţa s-a încheiat grandios, aşa cum ar fi fost demn de ea, s-a rupt cerul în două într-o furtună ce a golit tarabele la fel de repede cum s-au umplut. Numai Ursu nu fuge, căci pentru el acolo e acasă şi el ştie că fiecare călător care trece măcar o dată prin Roşia Montană, îşi promite că se va reîntoarce, oricât de departe ar fi venit.

Ziua porţilor deschise este în fiecare zi

Deschidem porţile către căldarea Haţegului şi vă invităm în cămara noastră de la poalele muntelui, unde rafturile şoptesc secretele uitate ale reţetelor tradiţionale fără conservanţi, pregătite cu roade provenite din grădinile şi livezile noastre şi fructe de pădure, flori şi plante sălbatice din inima munţilor Retezat.

În sezonul acesta Cămara din Toteşti onorează linia de pornire prin colecţia sa de dulceţuri şi siropuri din plante sălbatice. Dulceaţă şi sirop din flori de salcâm, dulceaţă şi sirop din flori de iasomie, atent alese petală cu petală, sirop din muguri de brad, dulceaţă din flori de soc, dulceaţă din flori de trandafir sălbatic cu migdale şi, personajele principale ale basmului, dulceaţă şi sirop din petale de mac sălbatic.

Păşiţi alături de noi în această lume de poveste, pe măsură ce întoarcem filele petală cu petală prin secretele fiecărei reţete, încercând să transcedem împreună dincolo de dimensiunea tradiţională a obişnuitului, înspre lumile arhaice despre care ne povesteau odinioară înţelepţii satului.

Bine ne-am regăsit, dragi prieteni!